Periuța ta de dinți e o junglă de bacterii - poate e timpul să o înlocuiești?

Periuța ta de dinți este un ecosistem extrem de mic și extrem de scârbos. Perii ei franjuriți formează adevărate hățișuri care, trecând prin scurte și succesive inundații zilnice, se transformă într-un soi de mlaștină bogată în substanțe nutritive. Acestea atrag milioane de mici organisme pentru care umbra protectoare a perișorilor de plastic reprezintă raiul pe pământ.

Chiar în clipa în care citești aceste rânduri periuța ta de dinți găzduiește între 1 milion și până la 12 milioane de bacterii și paraziți micotici ce fac parte din sute de specii diferite.

Acestora li se adaugă nenumărați viruși. Laolaltă, toate aceste organisme formează pelicule biologice care căptușesc suprafețele exterioare ale periei, sau care se cuibăresc în micile fracturi survenite, cu timpul, în structura firelor din perie.

Un flux zilnic de apă, salivă, celule epiteliale și mici resturi de hrană asigură cele mai înfloritoare condiții pentru microbi. În plus, din timp în timp, ei vor primi în rândurile lor alte și alte roiuri de micro-organisme noi, propulsate odată cu tragerea apei sau la deschiderea ferestrei.

Iar tu, de două ori pe zi, duci la buze acest cocktail delicios, apoi îl plimbi și îl rotești cu sârguință prin interiorul gurii tale.

Acestea fiind spuse, nu cumva a venit momentul să te întrebi: cât de curată e de fapt periuța mea de dinți?

Este și întrebarea pe care și-o pun dentiștii și doctorii de ani de zile. Această întrebare i-a împins să cerceteze ce forme de viață apar și prosperă în periile nostre de dinți, ce riscuri prezintă acești microbi și cum ar trebui să ne curațăm uneltele de igienizare a danturii.

De unde vin microbii

„Microbii din periile de dinți provin în principal din trei surse”, explică Marc-Kevin Zinn, microbiolog la Universitatea de Studii Aplicate Rhine-Waal, din Germania. Doctorul Zinn a studiat contaminările microbiene ale periilor de dinți și rezumă: sursele sunt gura persoanei care folosește periuța, pielea aceleiași persoane și locul unde e ținută peria respectivă.

Dar chiar și înainte de a folosi o perie pentru prima oară, aceasta poate adăposti propria ei colonie de microbi. De exemplu, un studiu asupra unor perii noi de dinți, 40 la număr, provenite de la producători diferiți și cumpărate la magazine din Brazilia, a constatat că jumătate dintre ele erau deja supuse unor diverse contaminari bacteriene.

De asemenea, cei mai mulți dintre noi avem toaletele în același spațiu al băii unde ne ținem și periile de dinți la îndemână.

Din fericire, cei mai mulți microbi aflați în periile noastre de dinți sunt, în mare, inofensivi. Majoritatea provin, în chip deloc surprinzător, din propriile noastre guri. Ori de câte ori plasăm periuța în interiorul cavitații noastre bucale, perișorii mătură microbi precum Rothia denocariosa, Streptococcaceae mitis și bacterii din familia Actinomyces - de obiceirezidenți benigni ai gurilor noastre.

Ba chiar unii dintre ei, adăpostiți la capătul periei de dinți, pot avea efecte benefice asupra sănătății, fiindcă protejează împotriva altor microbi generatori de carii dentare.

Dar printre toți acești voiajori ajunși în periuță se strecoară și unii autostopiști care pândesc momentul potrivit pentru a ne face rău.

Bacteriile care ne fac rău

„Cele mai importante sunt streptococii și stafilococii, cauza cariilor dentare”, declară Vinicius Pedrazzi, profesor de medicină dentară la Universitatea São Paulo din Brazilia. Altele pot provoca inflamații ale gingiilor, cunoscute medical drept peridontite.

Cercetătorii au identificat și bacterii și paraziți micotici aflați pe periile de dinți, dar care nu au deloc ce căuta acolo - organisme asociate de obicei cu infecții ale stomacului sau toxi-infecții alimentare precum Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa și diverse enterobacterii.

Studiile din domeniu au mai identificat agenți patogeni precum Klebsiella pneumoniae – cauza comună a infecțiilor intra-spitalicești – și Candida, care provoacă afte la nivelul aparatului bucal, dar și în interiorul corpului uman.

Acești microbi provin din apa cu care ne clătim gura, de pe mâinile noastre sau din mediu. Iar „mediu” cel mai adesea în acest context se traduce prin propria baie de acasă.

Băile noastre sunt pline de căldură și de umezeală și de asemenea pline, în mod regulat, de aerosoli, picături foarte fine de apă care pot fi purtătoare de bacterii și de viruși prin aer. Este ceea ce face din periuțele de dinți agenți ai contaminării, explică doctorul Zinn.

Mulți dintre noi avem, de asemenea, toaleta în baie. Și, atenție, urmează un avertisment: povestea junglei din periuțele de dinți va lua o turnură absolut dezgustătoare.

Norul din toaletă

Ori de câte ori tragi apa, un nor alcătuit din picături minuscule de apă și materii fecale este proiectat în aer pe o traiectorie de un metru și jumătate desupra și în jurul closetului.

Acest jet fin ca un aerosol poate transporta bacterii și viruși infecțioși precum cei care provoacă gripa, Covid-ul sau boala iernii și a vomei - gastroenterita cauzată de Norovirus.

Dacă periuța ta de dinți se află în raza acestui nor, conținutul vasului de WC ar putea, foarte probabil, să sfârșească printre perișorii periuței, iar acești perișori vor sfârși la tine în gură, atunci când te vei spăla pe dinți.

Riscul de a inhala direct micro-organismele infecțioase enumerate mai sus chiar în momentul în care tragi apa este totuși mai mare - deși se prea poate ca de acum înainte să eziți să mai faci acest gest cu capacul deschis.

Problema este, posibil, mai serioasă atunci când băile sunt folosite la comun – cercetări făcute la nivel universitar au constatat că 60% dintre periuțele de dinți ale studenților care foloseau băile căminelor lor erau contaminate cu bacterii provenite din fecale și probabilitatea era ca microbii găsiți în periuța unei persoane să provină nu de la posesor, ci de la altcineva.

Pe de altă parte, Erica Hartmann, profesor asociat la Northwestern University din Illinois, SUA, care a studiat modul de supraviețuire al microbilor în medii și habitate dintre cele mai diverse, nu este atât de convinsă că norul fin emanat de toaletă e demn de teama și îngrijorarea cu care e tratat de alți cercetători.

Echipa ei a analizat 34 de perii de dinți trimise la laborator de localnici ai statului Illinois dornici să ia parte la experiment și nu găsit un număr relevant de baterii provenite din materiile fecale. De asemenea, Erica Hartmann atrage atenția că o bună parte din acești microbi asociați cu bolile intestinale nu supraviețuiesc prea multă vreme odată expuși contactului cu aerul.

„Nu cred că se îmbolnăvesc prea mulți din cauza periei lor dinți”, concluzionează ea.

Și totuși, alte cercetări arată că virușii propagatori de infecții gripale acute sau corona-virușii pot rezista ascunși într-o perie de dinți vreme de multe ore, chiar 48 de ore în cazul virusului provocator de herpes.

Acesta e motivul pentru care sfatul specialiștilor în sănătate publică este ca peria de dinți să fie folosită individual. Acești specialiși chiar sfătuiesc ca periile ținute în același vas-suport să nu se atingă una de cealaltă, în special în cazul persoanelor care nu locuiesc în mod obișnuit împreună.

Erica Hartmann e sigură că cei care trăiesc sub același acoperiș pentru mai multă vreme nu au motive de îngrijorare. „Aceste persoane oricum fac schimb între microbii din propriile guri într-un grad destul de mare”, spune ea. „Mă îndoiesc că acest grad mare e generat pe o cale atât de indirectă precum ținerea în același recipient a periilor de dinți și nu pe calea directă a sărutului sau pe alte căi obișnuite într-o conviețuire.” (Aici ar fi de notat că posesorii de câini vor face adesea schimb de microbi cu animalul lor de companie).

Ba chiar, o parte dintre virușii din periie de dinți pot lucra în favoarea noastră, stăpânii periilor – Erica Hartmann și echipa ei au ajuns la concluzia că ele oferă condiții prielnice unor colonii de viruși bacteriofagi. Aceștia infectează și deci țin sub control alte bacterii și nu afectează ființele umane.

Care e riscul?

În majoritatea cazurilor, riscul asociat cu agenții patogeni e mic, aprobă și doctorul Zinn, dar sunt motive de îngrijorare pentru persoanele cu imunitatea compromisă, care se pot infecta mai ușor.

Cercetările întreprinse de doctorul Zinn, coroborate cu studii similare care au analizat secvențele ADN ale bacteriilor din periuțe, au stabilit că o parte dintre aceste bacterii sunt purtătoare de gene care le conferă rezistență față de antibiotice. Asta înseamnă că, odată produsă infecția, ea va fi mai greu de tratat.

Dar Zinn adaugă și că, potrivit cercetării sale, aceste gene ale rezistenței erau prezente „la un nivel relativ scăzut”, așa încât și „îngrijorarea din perspectiva sănătății publice ar trebui să fie moderată”.

Pe de altă parte, însă, un alt studiu asupra unui număr de 50 de perii de dinți ale unor studenți din Italia a ajuns la concluzia că toate periile analizate prezentau bacterii rezistente la de o serie întreagă de medicamente.

Există și periuțe de dinți tratate, din fabricație, cu substanțe antimicrobiene cărora li se face reclamă ca produse menite să țină bacteriile sub control. Dar majoritatea studiilor științifice par să indice că această tratare nu doar că limitează în mică măsură numărul bacteriilor din periuțe, dar ar putea spori numărul de specii bacteriene capabile să reziste medicației antimicrobiene.

Până la urmă, a lăsa periuța la uscat la temperatura camerei în poziție verticală după fiecare folosire este calea cea mai simplă de a reduce numărul microbilor. Mulți viruși, inclusiv cei responsabili pentru infecțiile gripale acute, precum și corona-virușii, sunt distruși prin uscarea la aer.

Bacterii ca Streptococcus mutans, care contribuie decisiv la formarea cariilor dentare, rămân viabile printre perișorii de plastic vreme de până la opt ore, dar odată ce ajung la pragul de 12 ore, încep să dispară.

Asociația de Medicină Dentară Americană - și până de curând și centrele de Control și Prevenire a Bolilor din SUA - recomandă ca periuțele să nu fie acoperite sau ținute în recipiente închise, fiindcă tocmai nearisirea lor ar încuraja propagarea microbiană.

Cum să menții curățenia periuței

Există o întreagă și aiuritoare panoplie de tehnici menite să sterilizeze periile de dinți, de la utilizarea razelor ultraviolete și până la plasarea lor în mașina de spălat vase sau în cuptorul cu microunde.

Unele dintre cele mai puțin eficace metode sunt expunerea la uscătorul de păr, reglat la putere maximă, sau scufundarea într-un pahar de whiskey. Cuptorul cu microunde este considerat cel mai eficace, dar metoda poate topi sau strica firele periuței.

Pasta de dinți - adesea cu proprietăți antimicrobiene - poate contribui la reducerea numărului de microbi din periuță. Clătirea în apă ajută la scurgerea în chiuvetă a unui segment din populația obișnuită de bacterii, dar restul lor se vor agăța de periuța-habitat și se vor multiplica.

Unii cercetători recomandă o soluție cu 1% oțet, dar acesta va lăsa un gust care nu va fi pe placul tuturor, odată ce vine timpul următoarei spălări pe dinți. Înmuierea vreme de 10 minute a capătului superior al periuței în apă de gură antiseptică poate fi de asemenea, o metodă eficace.

Pedrazzi recomandă dezinfectarea periior de dinți cu o soluție de apă de gură conținând fie 0.12% clorhexidină, fie 0.05% clorură de cetilpiridiniu.

Vârsta înaintată a periuței contează și ea. Firele franjurite și uzate ale periuțelor vechi conțin mai multe bacterii, mai mult lichid și mai multe substanțe nutritive care asigură continuitatea bacteriilor.

Este unul din motivele pentru care asociații precum cea de Medicină Dentară Americană recomandă schimbarea periuței o dată la trei luni - mai des pentru persoanele cu sistemul imunitar slăbit. Cercetarea doctorului Zinn a stabilit și că încărcătura bacteriană a periuțelor atinge cota maximă după aproximativ 12 săptămâni de folosire regulată.

Alți cercetători recurg la un demers diferit - al pastelor de dinți care stimulează creșterea bacteriană. Pastele de dinți probiotice sunt produse în ideea de a planta și încuraja, la folosire, anumite bacterii „bune prietene”, cunoscute drept benefice pentru sănătatea orală.

Streptococcus salivarius, de pildă, este recunoscut ca ajutor în combaterea bacteriilor dăunătoare și includerea lui în pasta de dinți este testată de o companie din Noua Zeelandă. Un alt exemplu: Limosilactobacillus reuteri se luptă eficient cu Streptococcus mutans și ar putea oferi protecție împotiva cariilor.

În mica lume a periuței de dinți „concepte precum straturi protectoare probiotice sau perișori bioactivi pot deschide căi inovatoare de promovare a unui echilibru microbian sănătos”, este de părere doctorul Zinn, adăugând că periuțele „se pot transforma din vehicul de risc în vehicul de protecție”. Dar tot el atrage atenția că încă e nevoie de multe eforturi de cercetare în acest domeniu.

Deocamdată, poate vrei să te uiți mai atent la periuța pe care o ții la baie. Poate e timpul să o înlocuiești. Sau poate doar să o muți puțin mai departe de toaletă.