Am dat de urma bărbatului care a înșelat-o pe mama printr-o escrocherie romantică

„Nu mi s-au părut atât de sofisticați. Nu mi s-au părut atât de inteligenți... Asta m-a uimit.”

Când Carlos Barragán a călătorit în Nigeria pentru a-l găsi pe bărbatul care îi vizase mama într-o escrocherie romantică online, se aștepta să întâlnească un escroc priceput.

O adresă IP a arătat că emailurile prin care mama sa fusese înșelată proveneau din Nigeria, nu de la soldatul american aflat în Siria, așa cum pretindea bărbatul.

Însă, în loc să găsească un infractor experimentat, Carlos a ajuns să petreacă patru ani încercând să înțeleagă fenomenul „Yahoo Boys” din Nigeria - tineri escroci care provin adesea din medii sărace și au acces limitat la educație și oportunități.

Această experiență nu numai că l-a făcut să-și pună la îndoială convingerile despre bărbatul care o vizase pe mama sa, dar l-a determinat și să reflecteze asupra impactului singurătății în lumea modernă.

Întâlnirea cu Brian

Carlos își descrie mama drept o femeie puternică și independentă. Profesionistă și bine pregătită, conducea propriul cabinet stomatologic și părea genul de persoană care ar cădea cu greu victimă unei escrocherii. De aceea, el și frații săi s-au alarmat când au început să bănuiască faptul că aceasta căzuse în capcana unui escroc.

Însă un e-mail trimis noului ei partener romantic, „Brian”, sugera de ce era vulnerabilă.

„Am avut grijă de mama mea, apoi de sora mea mai mică, apoi am avut grijă de soțul meu și de copiii mei. Toată viața am avut grijă de alții, iar acum vreau pe cineva care să aibă grijă de mine.”

Cu câteva luni mai devreme, Carlos observase că mama lui divorțată se simțea singură și a încurajat-o să își facă un cont pe platforma Tinder.

Curând, ea a intrat în legătură cu Brian, un american atrăgător, trecut de 50 de ani, care susținea că este detașat în Siria.

Fratele mai mare al lui Carlos, veteran militar, a fost imediat sceptic.

„Sună foarte ciudat. Probabil este o escrocherie, mamă”, i-a spus el.

După aceea, ea a încetat să mai discute despre relație cu el, deși îi mai arăta ocazional lui Carlos e-mailuri de la Brian.

Mesajele erau pline de romantism și pasiune. La scurt timp, Brian a început să vorbească despre mutarea în Spania pentru ca ei doi să poată fi împreună, ceea ce a surprins-o chiar și pe mama lui Carlos.

„Cred că avea încă niște suspiciuni”, spune Carlos.

Un conflict în familie a izbucnit când Brian a spus că le va trimite lingouri de aur. Însă Carlos a intervenit după ce mama sa s-a întors acasă cu două inele și a anunțat că în curând se vor muta împreună.

Când i-a arătat dovezi că e-mailurile proveneau, de fapt, din Lagos, mama sa aproape că nu a spus nimic. Câteva zile mai târziu, a șters majoritatea mesajelor. Era însă vizibil afectată.

Văzând cât de mult suferea mama sa din cauza singurătății, Carlos a simțit că trebuie să facă ceva. A decis să călătorească în Nigeria și să-l găsească pe misteriosul escroc.

Biggie, Ikotun și băieții Yahoo

Prin intermediul unui localnic, Carlos a apelat la ajutorul unui escroc pe nume Biggie, care a fost de acord să-l prezinte prietenilor săi și să-i arate împrejurimile din Ikotun, o suburbie aglomerată din Lagos, unde „toată lumea se zbate să se descurce, toată lumea încearcă să facă un ban”.

Biggie avea spre 30 de ani, aproximativ aceeași vârstă cu Carlos. Era inteligent și „incredibil de amuzant”.

Cei doi au petrecut împreună aproape fiecare oră în care erau treji și, spre surprinderea sa, Carlos a ajuns să-l placă.

„Mă tot gândeam... cum ajunge cineva ca el să devină un escroc care își petrece nopțile vorbind cu oameni singuri pe internet?”

Pe măsură ce a stat de vorbă cu localnicii, Carlos și-a dat seama că exista o vastă rețea de escroci: sute de tineri cunoscuți sub numele de „Yahoo Boys”, denumiți astfel după serviciul de email pe care îl foloseau în primii ani ai acestei activități.

Treptat, a început să înțeleagă că, având la dispoziție doar un pseudonim și o adresă de email falsă, era puțin probabil să găsească vreodată escrocul care o înșelase pe mama sa într-o țară cu peste 240 de milioane de locuitori.

În schimb, s-a trezit descoperind lumea acestor „Yahoo Boys”.

Ca european alb, Carlos ieșea în evidență oriunde mergea. El spune că oamenii presupuneau că este fie agent FBI, fie om de afaceri chinez. Îi spuneau „maga”, un termen argotic argou pentru o persoană naivă care poate fi înșelată cu ușurință.

Totuși, datorită introducerilor făcute de Biggie, a reușit să stea de vorbă cu 50 de „Yahoo Boys”.

Unul dintre ei s-a dat drept luptătorul american de wrestling Cody Rhodes și a convins o femeie să plătească pentru 25 de bilete de avion care nu au fost niciodată folosite. Prima ei plată a fost de 300 de euro (aproximativ 1.580 de lei), mai mulți bani decât câștigase el în peste 18 luni de muncă într-o fabrică.

„Îi spun bombardament”, spune Carlos, „ceea ce înseamnă, în esență, că încerci cu sute, dacă nu chiar mii de oameni.”

Carlos s-a apropiat și de un alt „Yahoo Boy”, Azeez, care începuse să escrocheze oameni la vârsta de 14 ani. Se mutase în Lagos din satul său și locuia împreună cu mama și sora sa mai mică într-un apartament înghesuit.

Azeez se prezenta bărbaților americani drept „Vanessa”, folosind o fotografie furată a unei femei albe atrăgătoare.

La început, nu a avut succes. Vorbea foarte prost limba engleză și nu avusese niciodată o prietenă, nici nu vizitase vreodată America.

„Vorbim despre niște puști care nu au prea multe cunoștințe despre lumea occidentală”, spune Carlos.

În cele din urmă, Azeez a dat lovitura și a primit cinci dolari. I-a cheltuit cumpărându-și pui la un restaurant. Era pentru prima dată când intra într-o clădire cu aer condiționat.

Însă mama și bunica lui Azeez, ambele vânzătoare ambulante de mâncare și analfabete, știau că ceea ce făcea era greșit. Bunica sa i-a dat un ultimatum: să înceteze cu escrocheriile sau nu va mai face parte din familie.

Nu a mai făcut-o de atunci.

Carlos spune că a ajuns în Nigeria crezând că escrocii fac parte dintr-un sindicat infracțional sofisticat. Relația sa cu Azeez l-a determinat să-și reconsidere această presupunere.

„Este mai ușor să crezi că o rețea infracțională puternică din Africa de Vest ne face rău decât că este doar tipul acesta cu telefonul lui”, spune el.

De asemenea, a văzut cum mulți tineri escroci deveneau ei înșiși victime, atrăgând atenția unor infractori mai puternici prin afișarea câștigurilor lor.

Totuși, rămânea o întrebare: cum reușeau adolescenți, dintre care unii nici măcar nu terminaseră școala, să îi convingă pe adulți precum mama lui să aibă încredere în ei?

Escrocii i-au spus că ofereau ceva ce multor oameni le lipsește: conexiunea umană.

„Îmi spuneau: «Trebuie doar să le acorzi atenție.» Este vorba despre a fi prezent. Să spui: «Bună dimineața. Ce mai faci, iubito? Ce mai faci, dragă? Ce ai mâncat la prânz?»”

Carlos spune că aceeași nevoie de conexiune, adesea înrădăcinată în singurătate, a apărut în mod repetat și în conversațiile cu victimele escrocheriilor.

„Este cea mai tristă infracțiune din lume, pentru că nu îți iau doar banii”, i-a spus una dintre ele. „Te secătuiesc și emoțional. Rămâi cu un gol atunci când acea persoană dispare brusc. Iar apoi societatea îți spune că ești un prost și că este vina ta.”

Carlos a scris o carte, „The Yahoo Boys”, despre experiențele sale.

Acest articol se bazează pe un episod din emisiunea Outlook de pe BBC World Service, produs de Vibeke Venema și Julian Siddle.

Text scris de Becca Johns și Global Journalism.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.