Copiii din Yemen înfruntă lunetiștii și mortierele pentru a merge la școală în apropierea liniei de front

În fiecare dimineață, la ora șase, Rafeef, în vârstă de 10 ani, și fratele ei mai mic se pregătesc de școală, îmbrăcându-se în uniformele crem și maro.

Ea așteaptă mereu cu nerăbdare să-și vadă prietenii și să învețe lucruri noi, de la matematică și limba arabă până la studii islamice. De asemenea, ea este nerăbdătoare să înceapă cursurile de limba engleză anul viitor.

Însă, pentru Rafeef, drumul spre școală implică riscuri mult mai mari decât traversarea unei străzi aglomerate sau întârzierile autobuzului.

Școala la care învață Rafeef, în Taiz, în sud-vestul Yemenului, este situată pe un munte, la marginea unei văi cunoscute drept „țara nimănui”. Se află pe una dintre liniile frontului din războiul civil în care se înfruntă forțele proguvernamentale, sprijinite de Arabia Saudită, și forțele Houthi, susținute de Iran.

De o parte a școlii se află teritoriul controlat de guvern, iar de cealaltă sunt pozițiile ocupate de lunetiști Houthi.

Casa lui Rafeef se află mai jos, pe versantul muntelui.

În fiecare zi, pentru a ajunge la școală, trebuie să urce panta, cu spatele către pozițiile lunetiștilor.

„Îmi e frică”, spune ea.

Potrivit UNICEF, circa 3,2 milioane de copii din Yemen nu mergeau la școală și înainte ca războiul să se intensifice luna trecută.

Organizația spune că mii de copii au fost uciși sau răniți grav de la izbucnirea conflictului în 2014, iar alți mii au fost recrutați de grupări armate de ambele părți.

Cu toate acestea, în ciuda riscurilor, Rafeef spune că ea nu vrea să renunțe să meargă la școală. Îi place să-și vadă prietenii și spune că școala este singurul loc unde poate petrece timp împreună cu ei.

Ea începe apoi să-i enumere pe colegii din clasa sa.

Pentru Rafeef, mersul la școală este singura ocazie cu care părinții îi permit să iasă din casă. Ei își doresc ca fiica lor să primească o educație și să aibă șansa unei vieți mai bune.

Rafeef speră ca, într-o zi, să devină medic.

„Un obuz de mortier a apărut de nicăieri”

Familia lui Rafeef s-a mutat în Taiz din orașul de pe coastă, Hodeidah, în urmă cu nouă ani, căutând un loc mai sigur după ce forțele Houthi au preluat controlul asupra regiunii.

Însă și Taiz a fost afectat de lupte.

Rafeef spune că, în urmă cu doi ani, a avut loc un atac cu mortier în apropierea noii sale locuințe.

„Toată lumea ieșise afară, cu excepția mea și a fratelui meu. Apoi, un proiectil de mortier a căzut de nicăieri... schijele au străpuns ușa și au ajuns în casă.”

Brațul i-a fost fracturat și încă are o cicatrice în locul în care a fost rănită.

Recent, conflictul s-a intensificat. Forțele Houthi au blocat o rută esențială de aprovizionare care leagă Taiz de Aden, reușind astfel să încercuiască, practic, orașul Taiz. Controlul asupra acestei rute a fost preluat de diverse forțe de mai multe ori.

Locuitori ai orașului au declarat pentru BBC că se tem că Houthii ar putea prelua controlul asupra Taizului în orice moment.

Ei spun însă că, în alte zone, forțele guvernamentale au câștigat teren, recucerind poziții strategice de-a lungul strâmtorii Bab el-Mandeb, un punct cheie de blocare a transportului maritim. Totodată, acestea au lansat o ofensivă pentru a recâștiga controlul asupra capitalei, Sana'a.

Locuințele din Taiz sunt răspândite în mare parte pe versanții munților, însă multe dintre ele au fost părăsite de familiile care au fugit din calea luptelor.

De două ori am încercat să vizităm cartierul în care locuiesc Rafeef și familia sa, însă un lider al comunității ne-a sfătuit că este prea periculos.

La prima încercare, locuitorii cartierului ne-au spus că trei persoane au fost împușcate de lunetiști. La a doua tentativă, am fost informați despre un alt incident de acest fel.

La școala lui Rafeef, unul dintre profesori, Abdel Raqeeb al-Obaidi, în vârstă de 45 de ani, ne duce pe acoperiș pentru a ne arăta ceea ce el spune că sunt tabere militare, cazărmi și poziții ale lunetiștilor Houthi în munții din jur.

În timp ce stăm pe acoperiș, un consilier yemenit în domeniul securității care ne însoțește ne spune brusc să intrăm înapoi în clădire. El ne avertizează că suntem vizibili din acele poziții și am putea fi împușcați.

Abdel Raqeeb râde, admițând riscul. El spune că s-a mai tras asupra școlii.

„Situația s-ar putea înrăutăți în orice moment, în timp ce suntem în clasă sau dormim sau suntem la școală sau pe stradă. Nu știm ce ne rezervă viitorul și nici cum va arăta ziua de mâine”, spune el.

Pentru Abdel Raqeeb, riscul a devenit o realitate cotidiană. Faptul tulburător este cât de firesc pare să fi devenit acest lucru pentru el.

Taiz este de multă vreme un câmp important de luptă în războiul civil devastator din țară. După ce au alungat guvernul din capitala Sana'a, în 2015, forțele Houthi au încercat să preia și controlul asupra orașului Taiz, însă au fost respinși din mare parte a acestuia de luptători ai milițiilor locale.

Dacă ar prelua controlul asupra Taizului, Houthii ar domina întreaga zonă de nord a țării. Acum, în cadrul celei mai recente ofensive a lor, aceștia folosesc pe scară largă drone, alături de alte tipuri de armament.

Uneori, civilii sunt victime colaterale în lupte.

Mai târziu în acea seară, primim un apel de la un spital aflat la aproximativ cinci minute de mers cu mașina de școală. Doi copii fuseseră grav răniți într-un atac cu mortier.

Când ajungem la Spitalul Al-Rawdah, vedem o asistentă în fața secției de terapie intensivă, ținând în mână o pereche minusculă de sandale bej din cauciuc, pătate de sânge.

Sandalele îi aparțineau lui Ahmed, un băiat de trei ani, care, după cum aflăm ulterior, a fost ucis după ce un obuz de mortier a lovit un atelier de reparații auto din oraș.

Schijă în inimă

Când o întrebăm despre încălțări, asistenta Ikram Shamsan izbucnește în lacrimi.

„Ce rău a făcut vreodată acest copil sau familia lui?”, întreabă ea.

Ahmed a murit după ce o schijă i-a străpuns inima, intrându-i prin spate. Băiatul se afla împreună cu tatăl său, care își dusese motocicleta la un atelier pentru a umfla o anvelopă. Tatăl său a scăpat nevătămat.

Un medic ne spune că bărbatul intenționase inițial să-și lase fiul acasă, însă copilul a plâns că dorea să vină și el.

În timp ce preia trupul neînsuflețit al fiului său de la spital, tatăl se întreabă cum îi va putea spune mamei acestuia ce s-a întâmplat.

O ieșire obișnuită pentru a rezolva o problemă banală s-a transformat în cea mai cumplită zi din viața familiei.

Un alt băiat, Amjad, în vârstă de 11 ani, se afla și el la atelierul mecanicului. El și fratele său lucrau acolo alături de unchiul lor pentru a trimite bani familiei din satul lor natal.

Amjad a fost lovit de schije în plămân și în abdomen.

Când ajungem la el, se află la terapie intensivă și respiră cu dificultate.

La căpătâiul său nu se află niciun membru al familiei.

Medicul care îl îngrijește spune că starea băiatului este critică și se teme că acesta ar putea muri în următoarele ore.

El speră ca mama lui Amjad va putea ajungă la timp pentru a-și lua rămas-bun de la fiul său.

Amjad a fost internat în jurul orei opt în acea seară.

Mama lui ajunge lângă el a doua zi de dimineață, în jurul orei șase, după o călătorie de opt ore din satul ei.

Ea stă lângă patul lui și se roagă, încercând să-și păstreze calmul. Odată ieșită din cameră, ea cade în genunchi și izbucnește în plâns.

Medicii spun că ritmul cardiac al băiatului s-a îmbunătățit în timpul vizitei ei. Ei consideră că starea lui este suficient de stabilă pentru a-l supune unei noi operații.

De atunci, el a fost operat, însă rămâne în stare critică.

„Suntem mereu îngroziți. Este devastator să vezi copii uciși”, spune asistenta Shamsan. „Ne dorim pace și vrem să fim în siguranță.”

Reportaj suplimentar de Jasmin Dyer

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.