„Am început ca spălător de geamuri, iar acum curăț locurile crimei”

Avertizare: Acest articol menționează detalii privind fluidele umane, moartea și violența pe care unii cititori le-ar putea găsi supărătoare

Nu e o slujbă pentru cei cărora li se face scârbă ușor.

Ben Giles, curățător specializat, a petrecut 25 de ani perfecționând arta eliminării a oricărui tip de pată lăsată de vărsări, tăieturi și explozii de la locurile crimelor.

Când Ben, în vârstă de 49 de ani, a început să curețe geamuri într-un mic oraș din vestul Țării Galiilor, nu și-ar fi putut imagina că urma să lanseze o afacere în valoare de milioane de lire sterline după ce a descoperit, în mod accidental, că putea să ceară bani serioși pentru a curăța urmele unui cadavru eviscerat sau a unei căzi pline cu fecale.

„Baia era plină vârf cu fecale, toaleta era plină de fecale, bucătăria era dezgustătoare, podeaua tremura din cauza puricilor”, a spus el.

Deci, de unde a început totul?

Ben curăța ferestre în Cardigan, Ceredigion, când unul dintre clienții săi i-a propus să curețe o proprietate imobiliară care nu mai fusese locuită de 10 ani.

Protejat de nimic mai mult decât o mască de față din poliester, s-a aventurat să se ocupe de sarcina de curățenie care a pus totul în mișcare.

Ben a descris că a deschis ușa și a fost întâmpinat de un miros atât de îngrozitor încât unuia dintre bărbații care îl ajutau i s-a făcut rău în mască.

„A trebuit să-i scoatem masca, toată voma s-a vărsat pe podea, și după aia a trebuit să curățăm și voma lui, și restul proprietății”, a glumit Ben.

Ben i-a trimis clientului o factură de 2.000 de lire sterline (11.654 de lei) și „nimeni nu a pus nicio întrebare”, moment în care și-a dat seama că a dat peste o oportunitate de aur.

„Ne-am gândit «dacă am putut să facem atâția bani din asta, care este cel mai rău lucru pe care s-ar putea să trebuiască să-l curățăm?». În cele din urmă, curățam orice.”

Prima lor slujbăa vizat un bărbat care murise la o fermă veche și care nu fusese descoperit timp de două luni.

Trupul său se descompusese și infiltrase mocheta și podeaua de lemn, ajungând până la beton.

„Am deschis ușa, și un roi de muște de carne a zburat prin fața noastră. Nu aveam habar dacă ele purtau vreun agent patogen, și trebuia să extragem fluide corporale vechi de opt săptămâni din beton.

A fost cu adevărat o situație de strâns dinții și văzut din mers, nu aveam nicio idee.

Țin minte că ne dădeam [decongestiv] Vicks sub nas, iar un tip a tușit, și două bucățele de coajă de portocală i-au scăpat de sub mască. Își pusese coajă de portocală în mască ca să încerce să mascheze duhoarea.”

Avertizare: Următoarea imagine înfățișează/arată rămășițele unui animal marin

Fiind unul din primii care au activat în industrie, Ben și-a câștigat acreditarea de curățare a pericolelor biologice îndepărtând sos de roșii de pe un birou, în anul 2000.

El a descris experiența drept ilară, deoarece nu reflecta deloc amploarea slujbei pe care urma să o facă.

Acum, 25 de ani mai târziu, compania lui încă nu a refuzat vreo slujbă. De la îndepărtarea carcasei unei balene de 20 de tone, până la căzi pline de sânge și rămășițele de pe urma unei morți prin sufocare provocată de acumularea obsesivă de lucruri - Ben le-a văzut pe toate.

Dar întrebarea care le vine oamenilor în minte când descoperă cu ce se ocupă Ben este - cât de rău duhnește totul?

Mirosul unui cadavru diferă în funcție de grăsimea corporală a unei persoane, a spus el, chiar dacă trupurile s-au descompus pe o durată la fel de lungă.

„Dacă e vorba de o femeie în vârstă, cântărind cam 32 kg, poți să intri într-o proprietate și să nu miroși nimic.

Apoi poți să ai un bărbat sau o femeie de 127 kg care au fost lăsați să se descompună pentru aceeași perioadă de timp, și îi miroși de la ușă.”

Crescând într-o familie de fermieri independenți, Ben era obișnuit să stea până la genunchi în bălegar, sau să își ajute tatăl la extragerea unui miel nenăscut care putrezea într-o oaie.

El a părăsit școala la vârsta de 16 ani, și, nefiind interesat de universitate și dorind să rămână în Țara Galilor, a început să spele ferestre.

După tranziția sa neașteptată în direcții macabre, când „vedea ceva oribil, vedea lire sterline.”

Ceea ce a început cu două-trei slujbe pe lună a devenit între 50 și 100 de slujbe pe săptămână, iar firma lui este abordată atunci când poliția are nevoie să se facă curățenie la un loc al crimei.

De la două-trei slujbe pe lună, activitatea a crescut până la între 50 și 100 de slujbe pe săptămână, iar firma lui este chemată atunci când poliția are nevoie să se facă curățenie la un loc al crimei.

Deși multe slujbe de curățenie depind de diferite substanțe dezinfectante și de solvenți, Ben se bazează pe lucruri rudimentare pentru treburi cum ar fi petele de covor de duzină - el folosește ori detergent praf ori lichid, alături de apă caldă.

Deși pentru majoritatea intervențiilor de curățare se folosesc diferite substanțe dezinfectante și solvenți, Ben se bazează pe lucruri simple pentru petele obișnuite de pe covoare - el folosește detergent praf sau lichid, alături de apă caldă.

„Aplică ușurel substanța și ia apoi un pahar de sticlă și freacă pe pată în mișcări circulare, ținând fundul paharului în palma mâinii și partea de sus a paharului pe covor”, a spus Ben.

„Mișcarea circulară aduce mânjeala petei în interiorul paharului, care poate fi apoi șters pentru a te descotorosi de murdăria colectată.”

Ben a instruit în jur de 3.500 de oameni, dar mărturisește că nu e o slujbă pentru toată lumea - este greu să te detașezi, și câteva cazuri l-au bântuit ani de zile.

Într-o instanță, un bărbat și-a „ciomăgit” nevasta și a abandonat-o în casa lor timp de trei zile, unde a fost găsită, încă în viață, de un vecin. Ea a murit apoi în drum spre spital.

„În toată cariera mea, nu am mai văzut ceva atât de violent”, a spus el.

A dat de o situație „destul de oribilă”, deoarece sângele infiltrase și stropise și acoperise fiecare suprafață.

„Pentru mine asta a fost tragic din atât de multe puncte de vedere. Mi-a părut rău pentru femeia asta.

Erau doi oameni cu pregătire superioară, încă nu-mi dau seama ce a putut determina pe cineva să reacționeze așa și să ia viața cuiva.

Nu-mi pot lăsa gândurile să meargă în direcția aia, pentru că devine chiar sinistru.”

Ben s-a confruntat și cu situația îngrozitoare de a fi chemat la fața locului unde câinele unui familii le-a ucis bebelușul, „deci câtă vreme noi făceam curățenie într-o cameră, auzeam suspine și plânsete din cea alăturată.”

El a adăugat: „Au exact momente ca acesta în care a trebuit să trag linie și să-mi fac treaba, și să știu că asta e munca mea, trebuie să fac lucrul ăsta și să pot să-l las în urmă.

El a adăugat: „Au exact momente ca acesta în care a trebuit să trag linie și să-mi fac treaba, și să știu că asta e munca mea, trebuie pur și simplu să o fac și să pot pleca mai departe. Îmi înăbuș sentimentele și le reprim.”

Maniera sa de a face față include mersul la plimbare pe malul plăjii, jocul de golf sau mângâiatul vacilor lui de munte.

Maniera sa de a face față include plimbările pe plajă, practicarea golfului sau mângâiatul vacilor sale din rasa Highland.

Ben și-a deschis sufletul privind tot ceea ce a văzut abia când își scria autobiografia, „Viața unui curățător la locul crimei”.

„Era ca și cum toate sentimentele au năvălit la suprafață. Nu aș zice că a fost terapeutic, deoarece nu pot spune că mă simt mai bine, dar m-am descărcat”, a recunoscut el.

„Aveam în minte titlurile fiecărei relatări, și pe măsură ce m-am pus să scriu despre fiecare caz, am început să plâng.”

Ben spune că este meritul familiei lui că l-a sprijinit când era încercat de frământările emoționale declanșate de slujba lui.

„Știam că, indiferent de ce s-a întâmplat la muncă, veneam acasă și eram într-un refugiu alături de oameni pe care îi iubesc și care mă iubesc.”

Tradus de Ruxandra Iordache.