De ce ies în stradă doar liceenii din Franța?

Tinerii francezi au ajuns în atenția presei internaționale prin protestele care continuă în Franța împotriva infrastructurii școlare precare, a deficitului de personal și a subfinanțării cronice a sistemului de educație.

Însă elevii de liceu din alte țări europene nu par la fel de dornici să iasă în stradă, deși multe dintre problemele cu care se confruntă nu sunt foarte diferite de cele întâmpinate de colegii lor din Franța, scrie presa europeană.

Explicațiile sunt diverse, de la lipsa convingerii că protestele pot genera schimbări reale până la nevoia de a contribui la veniturile familiei chiar și în perioada studiilor liceale.

Presa evidențiază, de asemenea, o trăsătură culturală care îi face pe francezi mai predispuși să iasă în stradă: ei au crescut cu convingerea că revolta este o expresie esențială a libertății, una dintre valorile fundamentale ale națiunii.

Elevii din Marea Britanie „nu sunt interesați de proteste”

În timp ce tinerii au protestat în Franța, colegii lor din Marea Britanie nu arată „nici măcar o urmă de interes pentru proteste”, scrie comentatoarea Chloe Combi în cotidianul britanic The Independent.

Potrivit acesteia, tinerii britanici au rămas apatici, deși se confruntă cu numeroase probleme care îi afectează direct, precum deficitul de profesori, reducerile de buget și starea precară a unor clădiri școlare.

Combi sugerează că principalul motiv este convingerea, adânc înrădăcinată, că nimic din ceea ce ar face nu ar putea schimba situația. La aceasta se adaugă „un cinism nesănătos întâlnit la mulți (deși nu la toți) tineri, potrivit căruia să îți pese de anumite lucruri este cam penibil”.

În The Guardian, însă, studenta britanică Kitty Sayers, care a crescut în Franța, oferă o explicație diferită.

Ea spune că, întrucât Franța modernă s-a născut din revoltă, elevii francezi „învață că protestul, răscoala și revolta stau la baza libertăților lor, astfel încât aceste metode sunt văzute ca modalități legitime de a produce schimbare”.

Britanicii, susține Sayers, au mai multe în comun cu „individualismul de tip american și cu dorința de a trăi și de a-i lăsa și pe alții să trăiască”.

Totuși, tinerii britanici pot fi activi din punct de vedere politic, așa cum o demonstrează implicarea lor în protestele legate de Gaza sau în mișcarea Extinction Rebellion. Însă, notează ea, preferă să se alăture unor mișcări deja existente decât să inițieze ei înșiși unele noi.

Site-ul maghiar Telex este de acord că disponibilitatea francezilor de a protesta începe să se formeze de la o vârstă fragedă și menționează un videoclip în care elevi dintr-o școală primară din Franța participă la un exercițiu de educație civică, fiind invitați să aleagă o cauză pe care să o susțină.

„Întreaga scenă era irezistibil de înduioșătoare, dar oferea și o perspectivă asupra modului în care francezii ajung să devină protestatari atât de hotărâți”, notează publicația.

Un protest simbolic în locul confruntării

În alte țări europene, elevii de liceu au fost, de asemenea, relativ tăcuți.

În România, unde tinerii se confruntă cu multe probleme similare celor din Franța, aceștia „aleg de obicei protestul simbolic în locul confruntării", scrie site-ul Informat.

"Problemele invocate de liceenii francezi au echivalente clare în România: deficit de profesori, clase aglomerate, infrastructură precară, presiunea evaluărilor și sentimentul că elevii sunt consultați insuficient.”

România a avut o grevă generală a profesorilor în 2023, când 150.000 de profesori și alți lucrători din domeniul educației și-au oprit activitățile timp de trei săptămâni, dar mișcarea a fost „bazată pe sindicate și pașnică”. De asemenea, liceenii români preferă forme de protest cu risc personal mai mic, se arată pe site.

„Diferența față de Franța ține, așadar, mai puțin de gravitatea problemelor și mai mult de capacitatea de organizare, tradiția protestului și costul perceput al confruntării.”

În Italia, o combinație de factori practici și ideologici împiedică apariția unor proteste de amploarea celor din Franța, scrie jurnalista și scriitoarea Elisabetta Ambrosi în ziarul Il Fatto Quotidiano.

Unul dintre motive este de ordin demografic: pur și simplu, în Italia sunt mai puțini tineri decât în Franța. Alte obstacole țin de dificultățile economice cu care se confruntă generațiile tinere. Mulți adolescenți sunt nevoiți să lucreze încă din timpul liceului pentru a-și sprijini familiile. Din același motiv, mulți renunță la studii universitare, ceea ce îi face mai puțin pregătiți să „interpreteze critic opresiunea și nedreptatea”, spune ea.

Cu toate acestea, unele forme de protest încep să se răspândească și în școlile și universitățile din Italia.

Protestatarii belgieni neagă că urmează exemplul francezilor

Belgia este o altă țară în care studenții au protestat, deși participanții neagă că ar urma exemplul colegilor lor francezi și insistă că revendicările lor țin de probleme specifice propriei țări, relatează ediția belgiană a cotidianului francez Le Monde.

Studenții se opun reformelor adoptate în regiunile francofone, care includ un amplu program de economii ce afectează finanțarea educației. Protestele, inclusiv cele din orașul Liège, s-au soldat cu arestări.

Directorul Comitetului Studenților Francofoni, Logan Verhoeven, este citat spunând că, deși unele decizii ar putea fi revizuite, politicienii „trebuie să asculte cu adevărat această perspectivă mai largă a unei generații care se află, în parte, în dificultate”.

Polonia, „cu mult înaintea Franței”

Comentând diferențele față de Polonia, profesorul Wojciech Janicki a declarat pentru Polskie Radio 24 că sistemul de educație din Franța se află acum mult în urma celui din Polonia, o situație care ar fi părut șocantă cu doar câteva decenii în urmă.

Elevii francezi se plâng în special de lipsa încălzirii în școli și de plăcile de pe tavan care se desprind și cad.

„În Polonia, de multe ori nu ne dăm seama că am recuperat decalajele și chiar am depășit mai multe etape de dezvoltare. Țări care, acum 20 sau 30 de ani, ne serveau drept modele și reprezentau un ideal greu de atins în ceea ce privește nivelul de trai, calitatea vieții și gradul de dezvoltare sunt astăzi, în anumite privințe, în urma noastră. Este oarecum paradoxal că Franța se numără printre țările rămase în urmă din acest punct de vedere”, spune el.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.