Adolescenta uitată înfășurată într-un covor timp de opt ani

Karen Price avea doar 15 ani când a dispărut în 1981. Trupul ei nu ar fi fost găsit niciodată, dacă nu ar fi fost descoperit prin pură întâmplare de doi constructori. Deoarece nimeni nu o căutase pe fata dispărută.

Supranumită drept „micuța domnișoară nimeni”, Karen nu mai fusese văzută de opt ani. Rămășițele sale scheletice au fost descoperite de doi constructori fără cunoștință de cauză la data de 7 decembrie 1989, înfășurate într-un covor în centrul orașului Cardiff.

Trupul ei, găsit într-un mormânt săpat la mică adâncime lângă un apartament de la subsol din Fitzhamon Embankment, era atât de descompus încât a fost „imposibil” să se stabilească cauza morții fetei.

Acum, la mai bine de 40 de ani și după ce ucigașul ei a ajuns din nou în libertate, un documentar nou a examinat modul în care poliția a rezolvat puzzle-ul pentru a dezlega misterul uciderii unei adolescente „necunoscute de nimeni”, prezentând și modul în care s-au folosit metode „inovatoare” pentru a aduce doi bărbați în fața justiției.

„Este incredibil să te gândești că o fată de acea vârstă, de 15 ani, poate să dispară și nimeni să nu observe, nimănui să nu-i pese”, a spus Tom Bedford, un reporter criminalist care activa pe profil în timpul anchetei.

„Am acoperit o mulțime de cazuri timp de 40 de ani, dar nu voi uita niciodată cazul acesta.”

El a declarat în cadrul documentarului Channel 5, Secrete Îngropate: Cadavrul din Covor: „Faptul că a putut să fugă de la o casă de copii și nu s-au lansat căutări, și nu a existat nicio anchetă. Este foarte trist.”

„Nu a fost declarată drept o persoană dispărută, nimeni nu știa că dispăruse, nimeni nu știa cine este.”

Părinții lui Karen erau divorțați, iar ea a crescut într-un mediu turbulent, marcat de probleme legate de custodie, care au dus la plasamentul ei într-o casă de copii la vârsta de 10 ani.

Ea pleca pe furiș de la centrul de plasament, unde a locuit de la vârsta de 11 ani. Apoi, în iulie 1981, ea a fugit de la centrul de evaluare Maes-Yr-Eglwys din Church Village, Rhondda Cynon Taf, și nu s-a mai întors niciodată.

Informații privind viața ei din acel moment și până la moartea ei au fost greu de dobândit.

Apoi, în iarna anului 1989, constructorii care făceau renovări pe lângă zona care urma să devină Stadionul Principality, au săpat aproximativ un metru în pământ, și au descoperit un covor rulat.

Într-un interviu acordat după descoperire, imaginile îl arată pe unul dintre constructori, Paul Bodenham, spunând că inițial constructorii au glumit că „Ei, s-ar putea să fie un cadavru înăuntru”.

Când au descoperit ororile dinăuntru, au sunat imediat la poliție.

Corpul lui Karen fusese legat la încheieturile mâinilor cu un cablu electric flexibil, și încă avea pe cap o pungă de plastic.

Neștiindu-se prea multe despre unde se aflase Karen înainte de a muri, și dat fiind că nu existau camere de supraveghere la momentul respectiv, ancheta s-a bazat pe expertize medico-legale.

Viermii găsiți în covor urmau să ofere cele mai bune indicii privind timpul morții lui Karen și durata de timp pe care corpul ei a petrecut-o acolo.

Muștele nu depun ouă pe rămășițele îngropate, astfel încât activitatea viermilor a confirmat că crima a avut loc între iulie 1981 și martie 1982, înainte ca trupul lui Karen să fie depozitat în mormântul superficial.

Acest lucru le-a permis detectivilor să alcătuiască o listă de persoane care au locuit în apartamentul de la subsol în acea perioadă de timp.

Examinând cromozomii dinților și dezvoltarea lor, dentistul legist prof. David Whittaker a reușit să determine sexul și vârsta cadavrului.

Cavitățile de culoare roz - capilare ale dintelui care trimit sângele către dinți - a confirmat ceea ce polițiștii deja bănuiau - că moartea lui Karen a fost rezultatul violenței.

Un „punct de referință” pentru criminalistică

Moartea ei a fost privită drept „neobișnuită” pentru oraș în acea vreme, conform fostului detectiv al poliției din Țara Galilor de Sud, Jeff Norman. El și-a amintit că se ocupase majoritar de infracțiuni minore înainte de acest caz important.

„Nu erau multe crime în Cardiff”, a spus el. „Nu mai văzusem niciodată un schelet, așa că a fost un adevărat șoc.”

În lipsa unor rapoarte privind persoane dispărute care să corespundă rămășițelor, ofițerii de investigații au fost nevoiți să rezolve misterul folosind metode care, în mare parte, nu mai fuseseră testate.

În ceea ce urma să fie considerat un „punct de referință” în medicina legală, Richard Neave, un artist renumit în domeniul reconstrucției faciale, a folosit craniul lui Karen pentru a concepe și a construi un model al aspectului său fizic. Acesta s-a dovedit a fi incredibil de precis.

Ideea, căreia i se dăduseră „șanse mici”, s-a dovedit a fi revoluționară și a atras atenția publicului.

La 15 februarie 1990, un apel către audiență al emisiunii Crimewatch a prezentat reconstituirea făcută de Neave. Aceasta i-a ajutat pe doi asistenți sociali din Pontypridd, un oraș situat la 16 km nord de Cardiff, să o recunoască pe Karen și să facă public numele ei.

Însă a fost meritul tehnologiei de pionierat, care implică extragerea ADN-ului din oase umane, că s-a putut stabili în cele din urmă relația dintre Karen și părinții ei. Astfel, s-au finalizat detaliile imaginii, dezvăluindu-se pentru prima dată identitatea fetei.

Crimewatch nu numai că a ajutat la identificarea cadavrului necunoscut, dar a și determinat pe cineva să mărturisească că a fost implicat în uciderea lui Karen.

Idris Ali a urmărit emisiunea și, la îndemnarea unui prieten, a declarat poliției că obișnuia să fie implicat - alături de Alan Charlton, un bărbat din Somerset - în proxenetismul tinerelor care fugiseră din centrele de plasament.

Charlton a locuit în apartamentul de la subsol de la 29 Fitzhamon Embankment între iunie 1981 și februarie 1982. Potrivit documentelor judiciare, trupul lui Karen a fost „găsit la câțiva metri de ușa lui din spate”.

Ali le-a spus detectivilor că l-a văzut pe Charlton ordonându-le lui Karen și unei alte fete, de 13 ani, să se dezbrace, pentru ca el să le poată face fotografii nud.

Când cealaltă fată a refuzat, Ali a spus că Charlton a atacat-o. Asta a determinat-o pe Karen să intervină ca să încerce să o protejeze pe adolescentă, iar Charlton și-a vărsat furia asupra ei.

Charlton - descris de procurori drept „un psihopat” - a pălmuit-o pe Karen și i-a dat pumni. Când Ali a încercat să îl oprească, Ali a spus că Charlton l-a lovit și pe el.

AIi a declarat în fața Curții de Apel că, „sub amenințarea violenței", a ținut-o pe Karen de mâini „pentru o perioadă foarte scurtă”, în timp ce Charlton continua să îi dea pumni și palme.

Când Charlton s-a oprit, „curgea sânge din gura lui Karen, și ea nu mai reacționa”.

Charlton a adus apoi afară ceea ce Ali, care avea 16 ani la acea vreme, a descris drept un covor. El a recunoscut că l-a ajutat pe Charlton să înfășoare corpul lui Karen.

Trupul lui Karen a fost ținut într-un dulap timp de patru zile, înainte ca cei doi să se întoarcă pentru a o îngropa - acesta fiind intervalul de timp în care muștele au putut să-și depună ouăle.

Ali a spus că Charlton l-a instruit să vină la apartament ca să-l ajute să îngroape cadavrul lui Karen într-un mormânt improvizat în grădina din spate, chiar lângă fereastra bucătăriei apartamentului.

Aceasta urma să fie ultima dată când cineva avea să o vadă pe Karen Price timp de opt ani.

În 1991, Charlton și Ali au fost amândoi condamnați la închisoare pe viață, cu o pedeapsă minimă de 15 ani. Condamnarea pentru crimă lui Ali a fost anulată în 1994, după ce el a pledat vinovat de omor prin imprudență.

Ali susține că a pledat vinovat la acuzația mai puțin semnificativă doar pentru a scăpa de închisoare.

Charlton, care și-a susținut întotdeauna nevinovăția, a fost eliberat condiționat în urma unei audieri în 2017.

Vorbind după condamnările celor doi din 1991, filmări video dintr-un documentar BBC l-au arătat pe tatăl lui Karen, Leonard Michael Price, spunând că el credea că Karen se căsătorise și că poate avea propria ei familie. El a spus că nu se mai gândise la circumstanțele lui Karen până când cazul a ajuns în atenția publicului.

„A fost trist pentru familie. Cel puțin ea se odihnește acum în pace, iar ei au primit ceea ce meritau”, a spus el.

Potrivit unui raport publicat de South Wales Echo în 1990, Price și-a văzut ultima oară fiica în februarie 1981, în cadrul unei audiențe în instanță privind bunăstarea ei.

Într-unul dintre singurele sale interviuri acordate despre uciderea fiicei sale, Anita Edward i-a spus reporterului Mike Arnold că se aștepta ca Karen să se întoarcă acasă într-o zi cu un soț și copii.

Ea a spus că a încercat să se „agațe” de Karen, care s-a urcat într-un autobuz după ce s-au certat din cauza faptului că Karen a furat un casetofon în 1981 - dar Edward nu a reușit să o oprească.

Nu și-a mai văzut niciodată fiica.

Edward a spus că Karen a fost „mereu în gândurile lor” și a susținut că a scris serviciilor sociale în 1984 întrebând de ea, dar nu a primit niciodată vreun răspuns.

South Wales Echo a scris că Edward a murit la vârsta de 54 de ani, din cauza intoxicației acute cu alcool. Ea a decedat la data de 26 decembrie 1992, după ce s-a prăbușit în ziua de Crăciun.

Au rămas încă întrebări cu privire la motivul pentru care nimeni nu a căutat o tânără care a dispărut în timp ce se afla în grija autorităților locale.

Deși omorul lui Karen a fost brutal și devastator, specialiștii în criminalistică au declarat că amintirea ei a rămas vie „până astăzi” datorită rolului pe care l-a jucat în avansarea testelor criminalistice.

„Am relatat mii de cazuri, și aceasta este unul dintre cele mai triste la care am lucrat vreodată”, a declarat Bedford.

„Este atât de trist încât nici nu ai cuvinte, să moară o tânără în acest fel, curmându-i-se viața la vârsta de 15 ani”.

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Ruxandra Iordache.