Sunt unii dintre noi în mod inerent slabi la matematică?

O fermieră crește trei tipuri de animale la ferma ei. Animalele sunt toate oi, cu excepția a trei. Toate sunt capre, mai puțin patru. Și toate sunt cai, mai puțin cinci. Câte animale din fiecare specie are fermiera?

Dacă problema te-a bulversat, nu ești singur. Răspunsul este că fermiera are un cal, două capre și trei oi.

Dar de ce le vine gândirea matematică mult mai ușor unora, câtă vreme alții par să lupte din greu cu matematica?

Genetica joacă un rol aici, dar ea este doar o parte a unei ecuații mai complicate care include un amestec complex de biologie, psihologie și mediu.

Cercetările asupra gemenilor

Profesoara Yulia Kovas de la Universitatea Londra din Marea Britanie este o geneticiană care studiază de ce oamenii au abilități matematice diferite.

Ea a făcut un studiu de amploare asupra gemenilor, urmărind de la naștere 10.000 de perechi de gemeni identici sau dizigoți pentru a vedea cum afectează genetica și factorii de mediu abilitățile lor de învățare.

„Gemenii identici se aseamănă între ei mai mult decât gemenii non-identici, din punct de vedere al fiecărei caracteristici psihologice pe care am studiat-o. Deci sunt mai similari în ceea ce privește abilitățile matematice, iar asta sugerează că mediul de acasă nu explică toată variabilitatea. Se pare că genele au cu adevărat o contribuție", explică ea.

Conform prof. Kovas, contribuția componentei genetice a învățării și abilităților matematice pare să fie de aproximativ 50% până la 60% printre cei care au atins vârsta mersului la școala secundară sau a maturității.

„Asta susține ideea că atât genele, cât și mediul sunt importante", spune ea.

Mediul

Este important să luăm în considerare și condițiile la care suntem expuși.

Și ele nu se limitează doar la cât de bună este școala noastră sau la cât ajutor primim la teme. Factorii ar putea fi „aleatorii”, cum ar fi emisiuni transmise la radio care au schimbat cursul intereselor noastre, sugerează prof. Kovas.

Dar ea observă și că înclinațiile generate pe cale genetică pot conduce către anumite tipuri de expuneri.

Deși nu toată lumea va deveni un expert în matematică, vestea bună este că oricine își poate îmbunătăți abilitățile, afirmă Dr. Iro Xenidou-Dervou, care cercetează cogniția matematică la Universitatea Loughborough din Marea Britanie.

Există dovezi că gândurile, convingerile, atitudinile și sentimentele noastre joacă un rol important în dezvoltarea abilităților numerice și matematice, explică ea.

Dr. Xenidou-Dervou spune că „anxietatea provocată de matematică" ne poate influența performanța și spune că este important ca persoanele care doresc să-și îmbunătățească abilitățile matematice să creadă că o pot face.

„Anxietatea provocată de matematică”

Experiențele negative, cum ar fi să ți se spună că ești slab la matematică sau obținerea un scor mai mic la un examen, comparativ cu colegii tăi de clasă, pot crea un „cerc vicios" de gânduri anxioase, spune ea.

„Anxietatea provocată de matematică duce la evitarea matematicii, rezultând în performanțe slabe, care ridică și mai mult nivelul anxietății cauzate de matematică."

Și asta suprasolicită memoria noastră de lucru, unde are loc gândirea.

„Ce se întâmplă cu anxietatea este că aceste gânduri negative anxioase epuizează mult din capacitatea asta prețioasă a memoriei de lucru, și nu mai rămâi cu mare brumă de folosit pentru a rezolva problema pe care o ai de rezolvat”, explică Dr. Xenidou-Dervou.

Ea indică o cercetare realizată la Universitatea Loughborough, care a studiat copii de nouă și zece ani pentru a explora ce legătură există între memoria de lucru și anxietatea față de matematică.

Copiilor li s-a pus în față un exercițiu de aritmetică mentală implicând numere de două cifre. Înainte de a li se da sarcina de lucru, ei au auzit cuvinte pe care trebuiau să le rețină și să le comunice verbal, după ce terminau. Performanța copiilor care erau „foarte anxioși din cauza matematicii” a fost deosebit de afectată, notează ea.

Predilecție inerentă către numere

Profesorul Brian Butterworth, de la University College London, lucrează în domeniul neuropsihologiei cognitive. Cercetările sale demonstrează că oamenii au un simț înnăscut pentru numere, chiar și în rândul copiilor care nu au fost învățați vreodată să socotească.

Însă, pentru unii, el spune că acest „mecanism înnăscut nu funcționează foarte bine".

Discalculia este o perturbare de învățare specifică înțelegerii și lucrului cu numere și cantități. Se crede că este la fel de răspândită ca și dislexia, afectând aproximativ 5% dintre oameni, conform profesorului Butterworth.

Persoanele care suferă de discalculie - o dificultate întâmpinată de copiii cu inteligență normală în învățarea calculului - tind să facă eforturi mari când execută sarcini aritmetice, cum ar înmulțitul lui cinci cu opt sau adunatul lui șase cu paisprezece.

Prof. Butterworth și cerectătorii din echipa lui au creat un joc care, după cum au descoperit ei, îi ajută pe copii, mai ales pe cei care suferă de discalculie, la aritmetica simplă.

Dar, spune el, nu este clar ce impact potențial au astfel de intervenții pe termen lung.

„Ceea ce ar trebui făcut este să intervii devreme și să urmărești apoi cum se dezvoltă acești copii în următorii câțiva ani”, spune el.

Așadar, prin ce diferă matematica de alte materii?

Dr. Xenidou-Dervou compară deprinderea matematicii cu „construirea unui zid mental de cărămizi", o operațiune pentru care ai nevoie de o bază solidă de cunoștințe spre a putea avansa la un nivel avansat.

„Nu poți să sari peste aceste cărămizi în domeniul matematicii. La istorie, de exemplu, poate că nu cunoști foarte bine o anumită epocă, și asta nu e o problemă. Dar, la matematică, chiar nu poți face așa ceva”, spune ea.

Lecții dimprejurul lumii

Profesorul Kovas indică un sondaj efectuat în cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA) pe la începutul anilor 2000. Acesta a fost conceput pentru a evalua sistemul educațional global pentru tinerii de 15 ani din diferite țări, măsurându-le competențele de matematică, lectură și științe.

„Studenții chinezi au ieșit pe locul întâi în clasamentul internațional, precum și alte țări - țări din Asia de Est - și Finlanda. Și, prin urmare, Finlanda a căpătat renume drept un fel de paradox european, deoarece se regăsește între țările din Asia de Est", spune ea.

Dar oare putem învăța ceva de la țările care tind să aibă o performanță bună?

Zhenzhen Miao, profesor asistent în educația matematică la Universitatea Normală Jiangxi , inițial de pedagogie, din China, spune că deprinderea matematicii în țara asiatică se concentrează asupra unor „cunoștințe de bază, abilități de bază, experiențe matematice de bază și gândire matematică de bază”.

Dr. Miao spune că profesorii și educația sunt „foarte respectați” în țară. Profesorii nu trebuie să predea decât una sau două lecții pe zi, așa încât au mult timp să-și pregătească și să-și perfecționeze lecțiile.

Pekka Räsänen, profesor de sociologie economică la Universitatea din Turku, Finlanda, spune că sistemul finlandez de pedagogie a matematicii se concentrează tot asupra elementelor de bază.

„Ideea principală a sistemului de învățământ finlandez se axează pe garantarea competențelor de bază pentru toată lumea”, afirmă el.

Profesorul Räsänen adaugă că profesorii din Finlanda au parte de cinci ani de pregătire academică și că există de 10 ori mai mulți candidați decât posturi de studiu disponibile, datorită „respectului” de care se bucură profesorii.

Însă, precum în toate țările, lucrurile pot varia, ceea ce profesoara Yulia Kovas susține că „denotă complexitatea” subiectului - o complexitate pe care prof. Kovas a menționat-o încă de la începutul acestei discuții.